Am plâns iubire

 Eu… care în liniştea acelei camere,

Plângeam… printre sughiţuri

Am început ca să-ţi vorbesc,

Să-ţi povestesc viaţa mea.

O iubire falită,

Fetiţa mea departe,

Prietenii greşite,

O viaţă de erou.

Aş fi vrut să mor…

Tu m-ai strâns la piept

Mângâindu-mi pielea catifelată

Erai tu îngerul meu,

Care m-ai prins de mână,

Ca să mă duci departe,

Ai reuşit s-aprinzi lumina,

De prea mult stinsă-n ochii mei.

Plângeam…

Nu o mai făcusem

În orgoliul meu de femeie,

Mă pierdusem în vânt

Pofta mea de viaţă se dusese,

Ca frunzele toamna

Care cad uşor,

Pierzându-se călcate în picioare,

De milioane de persoane.

Dar am înţeles că erai tu îngerul meu,

Am ştiut că mă vei proteja,

Că vei salva sufletul meu.