Pasagerii vieţii noastre

Fiecare persoană care intră în viaţa noastră, lasă un pic din a lor şi ia cu ei un pic din a noastră. Sunt persoane care merg în vârful degetelor şi nu cer nimic, persoane în care putem avea încredere şi speranţa că vor rămâne pentru totdeauna, încălzindu-ne inima cu prietenia lor, cu prezenta lor ne ajută fără a-şi da seama ca au făcut-o.

Persoane speciale pe care le întâlnim întâmplător, şi care ajung chiar să ne schimbe cursul vieţii, când poate numai aveam nici o speranţă, sunt briza de primăvară care ne mângâie inima.

Dar mai sunt şi persoane care intră cu bocancii în viaţa noastră, în sufletul nostru, fără să ceară voie, cu aroganţă sufocându-ne existenţa, zi după zi, ştiu cum să taie bucăţi din inima noastră, iar când nici nu te aştepţi, ies din viaţa noastră fără nici o explicaţie, merg mai departe muteşte ca hoţii, lăsând în urmă răni adânci, dezamăgiri, bucăţi de suferinţă…  

Ştiu că trebuie să iertam, dar eu mi-am dat seama că nu am reuşit până acum să iert persoanele care intenţionat mi-au făcut rău mie sau celor dragi mie. Am încercat sa-i justific, să caut motive pentru acţiunile lor, dar chiar şi aşa nu a fost de ajuns pentru ai ierta. Dezamăgirile fac parte din viaţa noastră, ne ajută să creştem, toţi am trecut şi vom mai trece, răni care dor şi sângerează dar care mai devreme sau mai târziu se vor cicatriza…

De ce ne întorc viaţa pe dos şi apoi ne dau cu piciorul?