1 febbraio 2011

    Dezamăgirea

De ce în viaţă ni se întâmplă să fim dezamăgiţi?
Pentru că ne aşteptăm de la persoanele la care ţinem să facă pentru noi ceea ce noi am fi în stare să facem pentru aceştia... aici greşim.
De multe ori nu realizăm cât de importante sunt persoanele dragi nouă, le ştim mereu acolo, gata să ne ajute de câte ori ne este greu, un sfat, o îmbrăţişare când avem o zi mai proastă... dar întrebarea este:
Tu când i-ai spus ultima dată unei persoane dragi ţie, cât de mult înseamnă pentru tine? Sau cât de recunoscător eşti pentru simplul fapt că este încă acolo?
Pentru că ţi-a ascultat durerea când poate nici el nu era bine. Ba mai mult a reuşit să te facă să râzi în hohote, când nu îţi venea nici măcar să zâmbeşti...
Dar dacă i-ai greşit cuiva, ţi-ai cerut iertare? Sau orgoliul tău a fost mai mare? Ai lăsat distanţarea şi indiferenţa să strice o mare prietenie? Oamenii vin şi pleacă, unii mai târziu, alţii mai devreme... Cu toţii urâm acel regret plin de tristeţe, ”Îmi pare atât de rău că a plecat, cât mi-aş dori să-i fi spus tot ceea ce acum mă doare, şi cât de important a fost pentru mine”. Acum încă mai ai timp, dar nu mult! Căci mereu spunem: ”Uite, ce trece timpul”, dar timpul nu trece, noi trecem pe lângă el, adunând amintiri, iubiri, ură, deznădejde, regrete...

Dă valoare fiecărui moment pe care-l trăieşti şi aminteşte-ţi …că timpul nu aşteaptă pe nimeni...



Nessun commento:

Posta un commento