Placerea vine datorita iluziei, dar fericirea se naste din realitate

Intotdeauna am considerat ca este o bazaconie faptul ca anumiti oameni cred ca fericirea si placerea sunt sinonime. Este o falsa presupunere faptul ca placerea sta la baza fericirii, si eronat alegem placerea in schimbul fericirii.

Cred cu fermitate ca placerea trebuie sa fie parte componenta din fiecare zi. Suntem proiectati pentru a cauta placerea si sa evitam durerea.

Dar placerea creeaza dependenta. Suntem obsesionati de cautarea placerii. Avem nevoie sa cumparam mai mult, de baut mai mult, de mancare mai mult, sa impingem tot mai mult bara transgresiunii. Ceea ce ne dadea placere ieri, astazi ne plictiseste.

Ceea ce ne entuziasma ieri astazi ne lasa indiferenti.

Placerea este o flacara care ne devoreaza. De fiecare data cand flacara se stinge, frigul ne cuprinde si suntem dispusi sa ardem orice pentru a resimti acea senzatie de caldura.

Placerea este simpla si o putem controla. Placerea poate fi cumparata si nu este nevoie sa fie cucerita. Placerea este imediata si nu este nevoie sa o construim.

Dar senzatia de placere are mereu acelasi sfarsit, este ca un amant lipsit de respect care ne lasa goi si ravasiti. Asediati de remuscari ne promitem sa schimbam viata: vom schimba obiceiurile dar vom amana pana la urmatorul moment de placere...

 In cautarea fericirii ...

In fiecare zi suntem bombardati de falsa promisiune ca urmatoarea noastra placere ne va face fericiti... dar paradoxul este ca adevarata fericire nu are nimic de-a face cu placerea. Daca placerea ne constrange sa atingem teluri de care nu avem in realitate atata nevoie, fericirea, in contrariu, se hraneste doar cu esentialul: suntem fericiti atunci cand reusim sa ne concentram asupra lucrurilor cu adevarat importante, cand impartim momente simple cu persoane speciale, cand gustam prezentul fara sa fim ingrijorati de trecut sau viitor.

Fericirea nu este niciodata simpla si mereu pentru a o dobandi trebuie sa platim pretul auto-disciplinei. Fericirea nu poate fi cumparata, dar trebuie cucerita, nu este imediata, dar ii putem gusta fructele pe tot parcursul.

Dar tu? In acest moment al vietii tale cauti placerea sau fericirea?

Importanta unei atitudini mentale

Nu intamplator am ales acest subiect, dar am o mare pasiune pentru cresterea personala; cred cu fermitate ca, cuvintele corecte au puterea sa trezeasca campionul care dormiteaza in fiecare dintre noi.

Bineinteles ca nu sunt suficiente doar cuvintele, dar de multe ori tot de ce avem nevoie este o mica impingere, un impuls care sa ne puna in miscare si sa ne permita sa regasim motivatia pierduta. Dar mai mult ca orice, este nevoie sa modificam atitudinea noastra mentala.

Poti fi invingator

Daca gandesti ca esti infrant, chiar esti.

Daca gandesti ca nu ai curaj, nu il ai.

Daca ai vrea sa invingi si crezi ca nu poti,

Cu siguranta nu vei invinge.

Daca gandesti ca vei pierde, deja ai pierdut,

Pentru ca trebuie sa descoperim,

Ca succesul incepe cu vointa,

Totul depinde de atitudinea mentala.

Daca gandesti ca esti subestimat, chiar esti;

Pentru a urca sus trebuie sa gandesti in mare;

Trebuie sa fii sigur pe tine

Inainte de a putea atinge orice scop.

Bataliile vietii, nu pot fi mereu invinse

De cel mai puternic sau cel mai rapid;

Dar mai intr-un tarziu omul va invinge,

Acel om care va gandi ca poate invinge.

      Speranta

Aici este, pentru multe femei, o dilema. Natura le-a inzestrat cu o intuitie buna, dar in problemele iubirii si ale cuplului, ele procedeaza dupa principiul numit speranta. Ele fantazeaza gandindu-se ce ar putea ajunge un barbat daca ar avea conditii favorabile, chiar daca de mult au vazut ce-i poate pielea. Ele exclud starea existenta, care e de-a dreptul lamentabila.

A te casatori cu un barbat fiindca uneori este amabil, ca are laturi bune care, deocamdata, dormiteaza adanc, pentru ca, poate, in el va invinge in cele din urma partea cea mai buna - toate acestea descriu modul „sigur” de a reduce la tacere sentimentele abdominale si de a te cufunda in nefericire.

Cine gandeste asa se concentreaza asupra felului cum ar putea sa stea lucrurile, nu asupra situatiei reale. Pentru ca El e dragut o data pe saptamana, ea crede in samburele bun al fiintei lui. Nu conteaza ca de cele mai multe ori e grosolan. Multe femei sunt dispuse sa-si iroseasca timpul cu tentative lipsite de orice perspective de reeducare a unor barbati maturi.Captive ale intelegerii si sperantei, ele nu aud ce le sopteste intuitia, care le indeamna sa-i pretinda sa fie amabil in fiecare zi sau sa-l paraseasca. Cand vocea interioara va previne: „El nu se va schimba”, luati-o in serios!

Barbatii au nevoie de femei?

Ne surprinde mereu masura in care femeile asigura securitatea si din punct de vedere social. Barbatii necasatoriti prezinta, in medie, un risc de cinci ori mai mare decat cei casatoriti sa devina criminali, iar ei sunt de trei ori mai des victimele unui act de violenta decat cei care au o relatie. La femei datele nu atesta o asemenea corelatie. Barbatii au nevoie de femei pentru a se calma. E greu sa speculezi asupra intrebarii daca natura a facut sa fie asa ca sa asigure urmasi, sa stabilizeze comunitatile sociale sau sa stimuleze relatiile monogame. Sigur este faptul ca barbatii au nevoie de femei ca sa se protejeze de ei insisi. Cand traiesc singure, femeile se descurca mult mai bine. La barbati, doar incercatul Don Juan pare sa aiba o sansa de a fi singur fara a avea probleme sufletesti. Numai barbatul care-si indreapta energia spre scopul de a placea cat mai multor femei isi compenseaza agresivitatea intr-o masura suficient de mare. La femei, lucrurile stau cu totul altfel. Dupa divort, ele sunt mult mai detasate, mai echilibrate, mai active si au mai multe relatii sociale decat inainte. Barbatii, in schimb, dupa divort sau dupa despartirea de partenera lor, cad usor in depresii adanci, din care rareori ies prin propriile lor forte. Pe cine mai mira faptul ca cele mai multe divorturi sunt inaintate de femei? Ele nu se tem ca vor pieri daca traiesc singure.