Sarea vieţii

 

 

 

G

ustul de a trăi împreună, de a se iubi, de a se ajuta, de a planifica ziua împreună pare ca s-a pierdut: in loc să gustăm viaţa cum ne-a fost dat, drogăm existenţa noastră cu ierburi artificiale de orice tip, in continuo căutare de gusturi noi, de noi feluri, de noi gusturi sexuale, afective, sociale, până si religioase. Am uitat că suntem noi sarea pământului, istoriei noastre si familiei noastre: depinde de savoarea noastră gustul a ceea ce trăim. Si aşa nu ştim să condimentăm cu măiestrie viaţa noastră si cea a familiei noastre. Discuţiile noastre, acelea dintre soţ si soţie, cele dintre părinţi si copii, sunt de prea multe ori discuţii insipide, goale. Discuţii din care lipsesc cuvinte importante, cuvinte de mulţumire, cuvinte de bine ai venit, cuvinte de binecuvântare. Sunt de prea multe ori cuvinte de judecată, cuvinte goale. Ne-am ars cerul gurii si nu mai avem capacitatea de a gusta ceea ce avem, bucuria fraţilor, bucuria familiei, bucuria de a iubi. Este nevoie sa rescriem reţeta existentei noastre adevărate, alegând cu mare delicateţe ingredientele - respect, înţelegere, iubire, disponibilitate, solidaritate, justiţie, bun simt - si potrivind când trebuie, cu sarea înţelepciunii