"Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de război"
de Camil Petrescu
Ştefan Gheorghidiu se căsătoreşte cu Ela din dragoste. El era student la Filozofie, ea la Litere. Dragostea dintre ei aducea în viaţa lui de student sărac unica bogaţie spirituală pe care o năzuia. Dar o moştenire neaşteptată, lăsată lui de Tache Gheorghidiu, unchiul său foarte bogat, ii transformă viaţa. Atrasă in lumea marii burghezii, Ela se adaptează la morala acesteia. Noua sa condiţie socială o conduce la mondenitate şi cochetărie erotică si dragostea pentru soţul ei scade. În psihologia lui Ştefan Gheorghidiu îşi face loc gelozia. Sentimentul devine exclusiv dominant şi-l torturează. De la nevoia de dragoste absolută la gelozia chinuitoare, acesta este procesul sufletesc al lui Ştefan Gheorghidiu.
"Maitreyi"
de Mircea Eliade
" La răscruce de vânturi "
de Emily Bronte 
La răscruce de vânturi este romanul a doua familii , Earnshaw şi Linton , fiecare avand doi copii – Chaterine si Hindley , respectiv Isabella si Edgar Linton . Cei din familia Earnshaw sunt fermieri , trăiesc pe dealuri , reşedinţa lor , Wuthering Heighs , fiind expusă vânturilor puternice. Trăind in mijlocul naturii sălbatice, ei sunt in armonie cu ritmul vieţii. Familia Linton trăieşte in vale, reşedinţa lor – Thrushcross Grange – e izolată, înconjurată cu gard, simbolizând închiderea, limitarea;
trăiesc în confort şi se bucură de plăcerile vieţii.
Subiectul cărtii este centrat pe destinul a două triunghiuri amoroase: Catherine Earnshaw, Heathliff si Edgar Linton; Cathy, fiul lui Heathliff şi Hareton. Al doilea triunghi este o repetare a primului, dar protagoniştii lui nu sunt atat de pasionaţi şi de violenţi ca predecesorii lor. Prin domnul Lockwood si Nelly Dean. "filtrele" narative ale autoarei, povestea stranie de dragoste, ura şi răzbunarea lui Heathcliff capată realitate. Domnul Lockwood, aflat in căutarea unui refugiu paşnic, vine să închirieze reşedinţa de la Thrushcross Grange. Dorind să ia contact cu proprietarul casei, domnul Lockwood, gentleman convenţional şi politicos, se duce la Wuthering Heighs şi întâlneşte acolo o familie stranie. Interiorul casei, de o meschinarie solidă, adaposteşte fiinţe ale căror relaţii sunt bizare şi neclare. Salbaticiţi şi învrajbiţi între ei, locatarii aceste case sunt ostili faţă de Lockwood, pe care îl tratează cu indiferenţa, aproape brutal. O furtună izbucnită aproape pe neaşteptate îl sileşte pe domnul Lockwood să primescă ospitalitatea nedorită a familiei, şi după o
noapte de groază şi coşmar, se întoarce în noua reşedinţă, Thrushcross, bolnav, stupefiat şi îngrozit. În timpul bolii lui, Nelly Dean, ingrijitoarea sa, ii spune povestea celor de la Wuthering Heights.
" Jane Eyre "
de Charlotte Bronte
" Jane Eyre " este romanul cel mai cunoscut al scriitoarei Charlotte Bronte şi este izvorât dintr-o viaţă plină de greutăţi şi suferinţe, de frământări şi constrângeri, care au ascuţit mult agerimea de spirit a eroinei nespus de simţitoare. Charlotte Bronte foloseşte arta pentru a proclama adevăruri trăite. Ea oferă tuturor ceva din propria ei viaţă amară şi tragică, prin mărturisirea revoltelor şi nădejdilor, deziluziilor şi visurilor.
În romanul “Jane Eyre” trăsăturile romantice se împletesc cu cele realiste. Cele romantice ies în evidenţă mai ales în descrierea abianţei în care se derulează povestea: un castel vechi, solitar, amplasat într-un peisaj frumos, dar care pare a fi purtătorul sentimentelor care vor măcina personajele. Romantice sunt şi unele personaje, mai ales cele care sunt legate de castel: Mr. Rochester, tipul seniorului mândru, cu fond sufletesc omenos dar înăcrit de blestemul purtat, dur în aparenţă dar tânjind după bunătate şi blândeţe, ca şi soţia lui agresivă, cu mintea destrămată, ţinută sub sechestru în apartamentul ei. Nota de realism este purtată de eroina principală, în a cărei soartă se îmbină multe elemente din biografia autoarei. Fiica orfană a unui paroh sărac, Jane Eyre este trimisă de rudele sale bogate, la un orfelinat de fete unde petrece zece ani. Supusă unei educaţii austere, dorul de libertate o determină să devină educatoare la o familie bogată din Thorfield Hall. Întâlnirea cu proprietarul, Mr.Rochester are loc în împrejurări surprinzătoare care acaparează din prima clipă sufletul eroinei. În continuare viaţa ei de la castel va fi marcată de iubirea care îi impregnă tot mai mult sufletul şi de clar-vizuinea din gândirea ei asupra propriei persoane şi a situaţiei sale sociale. Caracter integru, nu poate să recurgă la compromisuri imorale şi alege o viaţă nesigură şi plină de greutăţi, căci un compromis de neacceptat ar fi şi fericirea oferită de Rochester, dar şi siguranţa vieţii rigide oferite de vărul ei. Încheierea fericită a romanului este departe de a fi romantic, împlinirea nu este dată de exuberanţă şi ambianţă strălucitoare. Este întâlnirea caldă a două suflete care se regăsesc după un drum greu, plin de încercări. Jane Eyre este una din primele eroine ale literaturii universale care poartă în sine dorinţa de a se elibera din viaţa de casnică impusă femeilor, este printre primele care luptă pentru o viaţă bazată pe valorile sale personale. Dorinţa de împlinire sufletească şi ca om, o face pe eroină să devină mai umană şi mai atractivă, iar romanul ei să fie mereu actual şi preferat de cititori. 
" Pe aripile vântului "
de Margaret Mitchell
Romanul " Pe aripile vântului ", este unul dintre cele mai reprezentative pentru literatura americana, Margaret Munnerlyn Mitchell, lucrează la acest roman mai bine de 10 ani, începe în 1926 şi este publicat în iunie 1936, dar care are imediat succesul mult meritat, în nici 4 săptămâni vinde mai bine de 180.000 de copii. În 1937 datorită acestui roman, Mitchell câştigă Premiul Pulitzer şi în 1938 candidează pentru Premiul Nobel pentru literatura. "Pe aripile vântului", în afară de povestea tulburatoare de dragoste dintre cei doi eroi principali, cartea este şi povestea întregii Americi, cu schimbările prin care trece: Confederaţia din Sud şi începutul Primului Razboi Mondial. Pe aripile vântului este una dintre cele mai cunoscute poveşti de dragoste: aceea dintre Scarlett O’Hara şi Rhett Butler. Planurile lui Scarlett, pasiunile ei şi eforturile de a salva Tara sunt punctele forte ale romanului. În această lume a relaţiilor reci şi brutale pe care Nordul industrial o aducea pe pământul plantatorilor sudişti, numai Scarlett şi Rhett pot supravieţui. Aceasta este marea lor dragoste şi împlinire.
" Love Story "
de Erich Segal
Love Story este un roman scris de Erich Segal, publicat in 1970 şi tradus in 33 de limbi în toată lumea. Filmul care are aceeaşi denumire fiind numărul 1 in box-office în 1971.
Dragostea înseamnă să nu spui niciodată “imi pare rău”. Probabil una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste spuse vreodata, “Love Story” cu siguranta nu te va lasa indiferent. Autorul a creat o poveste remarcabilă în care generaţii întregi de tineri s-au regăsit. Romanul este poveastea a doi tineri colegi de facultate, a caror dragoste a rămas nemuritoare. Oliver Barrett, un tânăr care provenea dintr-o familie înstărită şi Jennifer Cavilleri, o tânără modestă, dar cu multe vise, se indrăgostesc. Părinţii lui Oliver îi trasaseră deja întrega viaţă, după bunul lor plac, iar Jennifer işi dorea cu ardoare să studieze muzica la Paris. Dragostea lor este însă mai puternică decat visele şi planurile părinţilor. Oliver renunţă la averea părinţilor şi se căsătoreşte cu Jenny. Traiul modest nu îi sperie pe cei doi tineri, care sunt fericiţi împreună. Însă viaţa nu este întotdeauna aşa cum ne aşteptăm. Planurile celor doi tineri pentru o viaţa întreaga alături se spulberă atunci cand Jenny este diagnosticată cu leucemie.
" Mândrie şi prejudecată "
de Jane Austen
Mândrie şi prejudecată este un roman scris de Jane Austen publicat prima dată în 28 ianuarie 1813, manuscriptul iniţial a fost scris între 1796 si 1797 în Steventon, Hampshire, o parohie unde Austen a trăit, denumit iniţial "Primele Impresii" nu a fost niciodată publicat cu acest titlu, şi urmatoarea revizie a romanului a fost redenumită în " Mândrie şi Prejudecată " . Este un amestec între iubire, dramă, eşecuri şi izbânzi, dar in final reuşeşte să ne convingă că o astfel de dragoste este posibilă. Cartea ne spune povestea celor cinci surori Bennet: Jane, Elizabeth, Mary, Catherine si Lydia si poveştile lor de iubire. Cei care sunt vinovaţi de sentimentele “necurate” ale fetelor sunt cei doi tineri, Charles Bingley si Fitzwilliam Darcy. Povestea se derulează meticulous şi pune aristocraţia engleză de la sfârşitul anilor 1700 într-o lumină interesantă, în care doamnele din societatea boierească încearcă să impună tinerelor ce partener de viaţă să-şi aleagă. “Mândrie şi prejudecată“ este povestea independentei şi curajoasei Elizabeth Bennet, una dintre cele cinci surori care trebuie să ia în căsătorie pe bogatul, dar arogantul Mr. Darcy. Ceea ce urmează este una dintre cele mai frumoase, amuzante, naturale, încântătoare, inteligente şi savuroase curtare cunoscută in literatură. 
"Patul lui Procust"
de Camil Petrescu
Procust (în elină Prokrustes) este un personaj din mitologia greacă. Acesta ademenea călătorii și le oferea ospitalitatea casei sale. Odată ajunși în casă, Procust îi obliga să se culce pe un pat de aramă. Atunci când călătorul era mai scurt decât patul, Procust îi intindea corpul, trăgându-l de mâini și de picioare, până ce-l lungea pe potriva patului. Dacă oaspetele era mai lung decât patul, Procust îi tăia capul ori picioarele. Evident, în orice situație deznodământul era moartea călătorului ghinionist.Eroul Tezeu a pus capăt vieții și practicilor sadice ale lui Procust, supunându-l acelorași tratamente pe care le rezervase el „oaspeților” săi. Metaforic, „patul lui Procust” a devenit simbolul practicilor abuzive de încadrare a oamenilor, a gândirii și simțămintelor lor, în anumite tipare prestabilite.
În "Patul lui Procust", Camil Petrescu prezintă dramele iubirii si ale intelectualului. Personajele se definesc prin neputinţa de realizare prin comunicare, atât pe plan erotic, cât şi pe plan social. Personajele cărţii lui Camil Petrescu au o existenţă paralelă. Fred o iubeşte pe doamna T, dar nu işi mărturiseşte iubirea, Ladima o iubeşte pe Emilia, iar Emilia nu iubeşte pe nimeni. Cel care aduce in prim plan viaţa celorlalte personaje, dar şi a lui însuşi, este Fred. Pentru Fred Vasilescu, iubirea este experienţa fundamentală. Dragostea înseamnă cunoaştere. Întalnirea cu doamna T. este un punct de referinţă în existenţa sa: „noţiunea de normal eu nu o am decât comparând existenţa mea de dinainte de a întâlni pe doamna T. cu existenţa mea de acum”. Iubirea pentru doamna T. a dat sens existenţei sale şi îi lărgeşte sfera spirituală: „nici nu bănuiam atâtea înţelesuri câte îmi sar în ochi de atunci încoace”. 
" Pasărea Spin "
de Colleen McCullought
Nu ştiu daca vreodata a-ţi auzit, dragii mei de “pasărea spin” sau de legenda ei. Undeva în Australia, în zona cea mai aridă, trăieşte o pasăre unicat, frumoasă şi interesantă atat prin ceea ce face, dar mai ales prin semnificaţia simbolului ce-l reprezintă. Se spune că după ceva ani de viaţă, această pasăre, dacă nu reuşeşte să işi găsească perechea sau dacă simte că îi vine sfârşitul, se îndreaptă spre cel mai cumplit copac de gen salcâm, acaccia cu cei mai mari spini, îşi smulge cu ciocul penele de pe piept şi cu toată puterea ei se înfige în cel mai lung spin, până acesta îi străpunge inima şi astfel moare. Nu ţipa, cântă sublim, cântă minunat, Dumnezeesc, nu se roagă, este gestul ei suprem pentru aşi curma suferinţa sufletească. Pasărea Spin reuneşte 3 generaţii, este povestea familiei Cleary, care părăseşte Noua Zeelanda pentru a locui la o mare fermă de oi din Australia, aici se vor ţese şi împleti bucuriile şi tragediile, împreună cu minciunile şi teroarea unui ţinut răvaşit de valuri de secetă, foc şi inundaţii. Mai importantă de atat este povestea tristă a lui Meggie, care se îndrăgosteşte de un bărbat cu care nu se va putea căsători niciodată, şi povestea acestui bărbat ale cărui ambiţii îl poartă dincolo de statutul de simplu preot de parohie spre cercurile cele mai înalte ale Vaticanului. 
" Dama cu Camelii "
de Alexandre Dumas ( fiul )
Capodopera lui Alexandre Dumas-fiul, "Dama cu camelii", publicat în 1848, a inspirat numeroase versiuni cinematografice, fiind şi o bază a operei La Traviata de Giuseppe Verdi. O poveste de dragoste tragica între Marguerite Gautier, o curtezană şi Armand Duval, un tânăr dintr-o familie modestă şi onorabilă. Firul narativ este centrat in jurul personajului feminin, o frumoasă întreţinută de bărbaţi înstăriţi, acceptată de societate şi totodată respinsă de falsa moralitate a oamenilor. Deşi înnebunit de exploziile de sentimente contradictorii pe care iubirea lui pentru frumoasa curtezană i le starnea, Duval reuşeşte să vadă cu claritate capriciile iubitei sale: "Marguerite era mândră şi vădea multă independentă: două simţăminte, pe care dacă le răneai, erau capabile să declanşeze aceleaşi reacţii ca şi pudoarea". Cele două atribute pe care tânara le avea, mândria şi independenţa, nu erau altceva decat capricii dacă nu uităm de condiţia acesteia de femeie intreţinută. Cei doi se lasă prinşi în mrejele unei iubiri fulgerătoare pe care Parisul cu toţi locuitorii lui, dominaţii de vicii, bani şi ambiţii, nu o mai poate cuprinde în toată mareţia ei. Aşadar, Marguerite şi Armand se retrag pentru cateva luni într-un colţişor rupt de agitaţia citadină, într-un peisaj virginal, departe de prejudecaţile şi invidia oamenilor. Acolo cei doi işi consumă în fiecare zi cu aceeaşi pasiune mistuitoare iubirea lor sinceră şi devotată, jurându-şi că niciodata nu au să se despartă şi îndrăznind să viseze chiar la un viitor împreună. Dar ca orice poveste de dragoste a romancierilor secolului al XIX-lea, se sfârseşte tragic punand cititorul în poziţia de a empatiza cu personajul, de a încerca cumva sa schimbe cursul evenimentelor şi de a-i aduce pe cei doi protagonisti împreuna. Romanul lui Dumas-fiul e o lecţie pe care fiecare dintre noi suntem nevoiţi s-o învaţăm. Iubirea cere sacrificii, ea trebuie mărturisită, simţită, împartăşită în fiecare zi, în fiecare moment, pentru că, s-ar putea ca situaţii neprevăzute să-i umbrească evoluţia şi să-i grăbească finalul.În încheiere, cuvintele lui Armand care descriu în cel mai simplu şi mai frumos mod iubirea:
“Ştii, fireşte, ce înseamnă să iubeşti o femeie, ştii caât de scurte ti se par zilele şi în ce dulce toropeală te laşi purtat spre ziua de mâine. Cunoşti, cred, această uitare de sine care se înfiripează dintr-o dragoste pătimaşă, confientă şi împărtăşită. Orice făptură, afară de femeia iubită, apare de prisos pe lumea asta. Te cuprinde părerea de rău că ai dăruit şi altor femei fărâme din inima ta şi nu-ti închipui că ai mai putea vreodată atat de dulce să dezmierzi o altă mână decât aceea pe care ai prins-o acum între palmele tale”.
“Ştii, fireşte, ce înseamnă să iubeşti o femeie, ştii caât de scurte ti se par zilele şi în ce dulce toropeală te laşi purtat spre ziua de mâine. Cunoşti, cred, această uitare de sine care se înfiripează dintr-o dragoste pătimaşă, confientă şi împărtăşită. Orice făptură, afară de femeia iubită, apare de prisos pe lumea asta. Te cuprinde părerea de rău că ai dăruit şi altor femei fărâme din inima ta şi nu-ti închipui că ai mai putea vreodată atat de dulce să dezmierzi o altă mână decât aceea pe care ai prins-o acum între palmele tale”.
Tristan şi Isolde
Arthurian legend
Înainte de celebra "Romeo şi Julieta" au fost "Tristan şi isolda". Iubirea tragică dintre Tristan şi Isolda a fost descrisă de-a lungul timpului în diferite poveşti şi manuscrise. Deşi există mai multe variante a şirului de evenimente ce i-a unit pe cei doi, Tristan şi Isolda au rămas în legendă ca o iubire pasională, însă imposibilă. Povestea are loc în Evul Mediu, în timpul domniei Regelui Arthur. Isolda era fiica Regelui Irlandei şi fusese promisă de soţie Regelui Marc din Cornwall. Regele Marc a trimis după viitoarea lui regină un mesager, în persoana lui Tristan, care trebuia să o escorteze pe Isolda până în Cornwall. Însă, pe drumul către Cornwall, Tristan şi Isolda s-au îndrăgostit nebuneşte. Isolda nu a avut de ales şi a trebuit să îndeplinească promisiunea tatălui său şi să se căsătorească cu Marc. În ciuda acestui lucru, aventura dintre cei doi a continuat în secret. Când Regele Marc a aflat de iubirea lor, a decis să o ierte pe Isolda, însă Tristan a fost izgonit din Cornwall. Tristan a fugit în Bretania unde, după un timp, a cunoscut-o pe Iseult şi a fost atras de ea din cauza asemănării de nume cu cel al iubirii sale adevărate. Tristan şi Iseult s-au căsătorit, însă comuniunea dintre cei doi nu s-a consumat pentru că bărbatul nu o putea da uitării pe Isolda. Căzut bolnav la pat, Tristan a trimis după iubita sa, în speranţa că revederea Isoldei va reuşi să-l vindece. Dacă ea ar fi fost de acord să se întoarcă, pânzele corabiei cu care venea trebuiau să fie albe. În caz contrar, negre. Prima care a văzut însă pânzele a fost Iseult care a fugit la Tristan să-i dea vestea că acestea sunt negre, deci Isolda nu dorise să vină. Din gelozie, Iseult minţise, astfel încât Tristan nu a aflat niciodată că Isolda era în drum spre el şi că pânzele erau albe. Tristan a murit la scurt timp după aflarea veştii. Nici Isolda nu a mai rezistat mult, dându-şi sufletul din suferinţă pentru iubitul său pierdut.
Nessun commento:
Posta un commento