Dragostea o boală grea
Este o menire, o scânteie care ne trage spre geneza noastră. Fiecare dintre noi purtăm aceste gene de dragoste, şi nu există posibilitatea de a sta departe.
O fiinţă umană va căuta întotdeauna dragostea, fără să ştie că dragostea î-l va lovi atunci când nu este pregătit.
De multe ori oamenii s-au reunit de dragul de a nu fi singuri , dând o imagine falsă de dragoste adevărată, şi de multe ori aceasta este cauza de neînţelegere unul cu celălalt.
Minciunile sunt alimente care duc la pierderea încrederii în dragoste.
Pentru voi, ce este dragostea?
Ai grija ce-ti doresti ...
RispondiEliminaAhhhh... întotdeauna ne dorim ceea ce nu putem avea... :-)
RispondiEliminaDa ,ai dreptate nu trebuie sa cautam dragostea ,ea oricum exista oriunde intre prieteni ,iubiti ,parinti ,se manifesta in multe moduri ,iar noi trebuie sa ne bucuram de fiecare ocazie cand avem parte de ea,dar niciodata nu trebuie sa uitam ca oamenii gresesc si trebuie sa fim mereu puternici sa trecem peste un esec in dragoste.Sufletul si puterea noastra este medicamentul pentru aceasta boala.
RispondiEliminaAzucena, dar şi săracul suflet oare nu este şi el sătul de atâta luptat? Sunt momente când numai ai forţă nici măcar să speri dapăi să lupţi, şi problema e că luptăm cu noi, împotriva noastră...
RispondiEliminaDragostea,batu-o-ar vina,
RispondiEliminae povara cea mai grea
ce o poarta omu-n suflet,
bucurie și...belea.
Dragostea,luau-o-ar naiba,
e blestemul cel mai greu
si ne arde inimioara,
dar o cautam mereu.
Dragostea,s-o arza focul,
ras ne da,lacrimi amare,
visuri dulci si fericite
sau cosmarul cel mai mare.
Dragostea,blestem,pedeapsa,
da-mi-o Doamne azi si mie
ca sunt vinovat de toate.
Vreau doar una,nu o mie.