Fetiţa mea

 Fii sunt un dar

Deseori suntem surprinşi cât este de prezent în copii sensul Domnului. Nici o surprindere… copii vin de la El şi cu cât sunt mai mici cu atât au mai mult, cu claritate faţa Domnului. Tocmai de aceea pot să ne înveţe mult pe noi adulţii, dacă suntem capabili să ne uitam în ochii lor. Copii trebuie hrăniţi cu dragoste, făcuţi capabili a se apăra de lumea externă, „ umpluţi ” de încredere şi seninătate, în aşa fel ca să poată conserva acea siguranţă proprie din primii ani de viaţă. Aceştia ştiu că Tatăl Ceresc e bun, că îi iubeşte, şi nu suportă tot ceea ce poate rupe această armonie. Pentru asta ar trebui să poată vedea oglindit în părinţii lor, chipul Domnului. În acest fel fii noştri vor putea ieşi din familie puternici cu siguranţa şi încrederea ce au experimentat în căldura propriei case. Fii sunt un dar ce Domnul ne-a încredinţat pentru a ne face bărbaţi şi femei, capabili de face faţa vieţii şi a cânta bucuria existenţei, pe când părinţii sunt ca un sculptor care are o bucată de marmură şi sarcina de a face o capodoperă. Doza de bunătate,de credinţă, de siguranţă, de iubire pe care o transmitem fiilor noştri va afecta viitorul lor. Copilul va experimenta bucuria, încrederea, iubirea şi va avea încredere în părinţii săi. Îi vom învăţa să-şi apere propriul corp, propriul creier, şi cum să le folosească corect, în aşa fel să poată parcurge strada care este pregătită pentru el. Aceasta este sarcina fundamentală a unui părinte: de a ajuta propriul fiu să descopere toate darurile pe care Domnul i le-a dat şi să le valorizeze.