Soarele şi Luna
Când Soarele şi Luna s-au întâlnit pentru prima dată, a fost între ei o dragoste nebunească. Lumea nu exista încă şi Dumnezeu a hotărât într-o zi că mai trebuie să le dea ceva , strălucirea. Mai hotărî şi că Soarele va lumina ziua iar Luna va străluci în noapte, astfel fiind forţaţi să trăiască separat. Amândoi au fost invadaţi de o mare tristeţe realizând că nu vor putea fi niciodată împreună. Luna fuse imediat îngrijorată, în ciuda luciului dat de Dumnezeu, se simţea foarte singură. Soarele în schimb câştigă titlul de rege al galaxiei dar nici pe el asta nu-l făcu prea fericit, văzând acestea Dumnezeu într-o zi îi chemă la el pentru a le explica: Tu Luna, luminezi nopţile reci şi calde, vei fi farmecul dragostei iar Soarele va lumina pe pământ în timpul zilei, va fi o sursă de viaţă pentru natură şi oameni. Luna era foarte tristă pentru soarta crudă şi plânse cu lacrimi amare, Soarele se întristă şi el văzând-o pe ea şi decise să-i ceară lui Dumnezeu ceva, „Doamne, te rog ajut-o pe Luna, ea este mai sensibilă decât mine şi nu suportă singurătatea.”
Şi Dumnezeu, în mila Lui cea mare, a creat Stelele, pentru ai ţine de urât Lunei. „Acum când Luna va fi tristă poate vorbi cu Stelele, care fac tot posibilul să-i facă pe plac.”
Dar ei şi astăzi trăiesc separat… se pretinde că Soarele este fericit, Luna nu-şi poate ascunde tristeţea… Soarele arde cu pasiune pentru ea, şi ea trăieşte în nostalgie de durerea lui. Oricum Soarele şi Luna au continuat fiecare pe drumul lor, el singur dar puternic, ea împreună cu stelele dar slabă şi fragilă. Dar Dumnezeu a hotărât că niciodată iubirea nu este imposibilă, aşa că pentru ei a creat Eclipsa. Astăzi Soarele şi Luna sunt mereu în aşteptarea acelui moment, când se pot întâlni. De acum încolo când te uiţi la cer şi vei vedea că Soarele acoperă Luna, să ştii că pentru noi se cheamă Eclipsă, dar pentru ei este un act de iubire, şi atât de mare este iubirea lor că ne poate orbi.
