Ai putea…
Îţi vorbesc din acea lume
Care încă nu e îmbrăţişată
De visele mele,
Strig milă.
Dar nu-ţi impun,
Te rog să te gândeşti,
Pentru că azi sunt chin
Dar mâine , ţi-aş putea fi pace.
Azi nu mă vrei
Dar mâine ai putea să mă doreşti…
Azi poate-ţi iubeşti libertatea
Mâine m-ai putea iubi pe mine.
Poţi face din mine un regret
Sau o teribilă remuşcare
Un simplu gest de iubire.
Ţi-aş putea fi respiraţie profundă
Sau poate doar un simţ.
Din mine poţi să faci ce vrei,
Să mă consideri condamnare,
Sau mult mai simplu, a ta iubire.
Pot să-ţi fiu viaţă sau nimic.
Doar tu de ai putea sau de ai vrea…
Oare de ce, deși tristă, poezia aceasta aduce atâta bucurie...? ...după ce am citit-o de mai multe ori, mi-am dat seama: pentru că e sinceră, și pentru că e frumoasă. Mă bucur să te pot citi.
RispondiEliminaeste foarte frumos>:d<
RispondiEliminatu mereu compui foarte frumos >:d<
Pentru "Teo Dor", pentru că se întâmplă să avem ceva frumos în viaţa noastră şi nu realizăm... Mulţumesc, şi eu mă bucur să te pot citi.
RispondiEliminaPentru "Denisa", mulţumesc frumos, şi tu ieri m-ai facut tare fericită, te-ai întrecut pe tine :-)
RispondiEliminaMiroase a primavara in viata si a zbor de fluturi
RispondiEliminanascuti in taina sub coaja unui copac doborat de furtuna.Ma bucur ca imi place...:-)))
hmmmm tatookis, asta n-am mai auzit-o până acum... " mă bucur că îmi place", şi eu mă bucur că îţi place, şi-ţi mulţumesc că mă citeşti :-)
RispondiEliminaÎntr-adevăr, poezia asta pe o parte inspiră tristețe, pe cealaltă aduce un zâmbet. E foarte frumoasă! :)
RispondiEliminaMulţumesc Deniza C., mă bucur că-ţi place :)
RispondiElimina