Persoanele se pot schimba?
Când l-am cunoscut nu am dat prea multă importanţă, mi-am zis că in orice relaţie la început sunt mici neînţelegeri, dar cu timpul toate se vor rezolva. 
Acum când am înţeles că persoanele nu se pot schimba, si cu atât mai puţin le putem noi schimba…aş vrea să am curaj, aş vrea să pot renunţa, să nu-l mai văd şi să numai sufăr, şi în fiecare zi mă întreb… nu sunt bine fără el dar şi alături de el sperând că intr-o zi se va schimba… nu este altceva decât o agonie, sperând zi după zi nu fac decât să mă mint... eu nu vreau să devin ca el, nu vreau să devin o persoană superficială, nu vreau sa mă schimb...
Acum când am înţeles că persoanele nu se pot schimba, si cu atât mai puţin le putem noi schimba…aş vrea să am curaj, aş vrea să pot renunţa, să nu-l mai văd şi să numai sufăr, şi în fiecare zi mă întreb… nu sunt bine fără el dar şi alături de el sperând că intr-o zi se va schimba… nu este altceva decât o agonie, sperând zi după zi nu fac decât să mă mint... eu nu vreau să devin ca el, nu vreau să devin o persoană superficială, nu vreau sa mă schimb...Voi ce părere aveţi, sunt şanse ca o persoană să se schimbe?
Depinde in ce sens se schimba.Eu cunosc persoane care s-au schimbat din bine in rau dar cred ca omul se poate schimba si in bine :)
RispondiEliminaÎn bine Denisa aş vrea să se schimbe, dar se mai spune că cine se naşte rotund nu poate muri pătrat... :-)
RispondiEliminada, cred ca persoanele se pot schimba atat in bine cat si in rau.Se pot schimba datorita anturajului, sau datorita necazurilor din viata.Pe masura ce trece prin mai multe omul se tot schimba datorita circumstantelor insa sufletul ramane la fel,iar acea particica buna din el nu se stine desi cateodata unii oameni dau impresia ca sunt fara inima.
RispondiEliminaBuna din nou.Grea intrebare ai pus si mult mai dificil este raspunsul.Se poate schimba cineva?Eu sunt convins ca da,se poate.Se poate schimba fizic,psihic,se poate schimba ca stare materiala,se poate schimba in relatiile cu si fata de cei din jur.Un lucru nu se poate schimba la cineva,SUFLETUL.
RispondiEliminaDaruit de Cel pururi deasupra noastra in clipa venirii intr-o efemera existenta,acesta este unic si de neschimbat.De-a lungul timpului il putem imbogati daca cei ce ne indruma primii pasi sunt constienti ca la inceput sufletul noului venit este doar un vas gol ce asteapta sa fie umplut .Ei si numai ei ni-l pot umple cu dragoste,bunatate,spirit de sacrificiu pentru cel iubit,cu dorinta de bine pentru toti cei din jur si nu in ultimul rand cu umilinta.O umilinta mandra,daca pot spune asa,o umilinta in fata celui ce de sus ne indruma pasii si ne judeca dupa cat de frumos i-am continuat opera,dupa cat de frumos a crescut acel mugur de suflet.S-a transformat intr-un copac roditor sau s-a vestejit sau si mai rau a devenit un ciulin plin de spini.
Purtarea si modul nostru de a fi pot fi induse de frica de a ne autocunoaste,de a putea recunoaste ca nu suntem cei mai puternici sau cei mai inteligenti dintre vietuitori.De frica de a ne deschide sufletul spre cel iubit,ca nu cumva asta sa ne faca slabi si vulnerabili in fata lui.Viata m-a invatat ca numai un suflet deschis ne poate tine alaturi pe cel drag,ca numai incredintandu-i toata increderea si toate tainele noastre il putem transforma,il putem schimba sufleteste.Daca are forta sa ne asculte o vom simti de la primele tentative de a ne deschide spre el.Pentru ca are nevoie de forta sa poata infrunta adevarul,sa poata ocoli minciuna,sa stea cu pieptul deschis in fata unei furtuni de dragoste si daruire.
Ca incheiere mai scriu doar versurile de final al unei poezii scrise de L.Blaga:
Nu stii ca numa-n lacuri
Cu noroi la fund,
Cresc nuferi?
Da Lavi, aşa este, viaţa ne schimbă pe toţi, iar acea părticică bună din noi, preferăm să o ţinem bine ascunsă, probabil având impresia că nimeni nu ne mai poate răni ca alte dăţi...
RispondiEliminaDorinta
RispondiEliminaCand ai sa pleci,
sa nu trantesti usa.
Sa calci cu pantofi fara tocuri,
sa nu trezesti
fericirea,
ce doarme,inca,
crezandu-te
in casa.
S-alergi apoi la marginea
unui ocean ce te-asteapta
sa il cutreieri
in corabii de ceata.
Eu nu voi atinge
niciodata
oceanul acela
si chiar de voi ajunge vreodata acolo,
n-am sa gasesc,
pe nisip,
decat urmele
pasilor tai...
Răspuns pentru tatookis, foarte frumos ce ai scris tu şi foarte adevărat,întradevăr sunt persoane care par cum spui tu,ciulini plini de spin, incerc să caut să înţeleg de ce? Răspunsul este unul singur, atacul este cea mai bună apărare...
RispondiEliminaNu,atacul nu este cea mai buna aparare,este singura aparare.Gandeste-te la un trandafir,plin de spini din care vrem sa rupem o floare.Ce face el?Pentru a se apara ne ataca,infige in carnea noastra moale spinii ascutiti ranindu-ne pana la sange.S-ar putea apara oare cu frumusetea,cu parfumul?Nu,desigur.
RispondiEliminaAsa sunt si oamenii.Daca simt ca vrei sa le iei ceva ce ei cred ca le apartine doar lor,te ranesc.Daca simt ca vrei sa le dezvelesti floarea firii lor,cea ascunsa privirilor necercetatoare,te inteapa,te zgarie,uneori pana la sange si atunci ii indepartam infricosati.
Omul,prin definitie vrea sa fie liber,sa se simta liber,neconstrans de sabloane.Vrea sa se reinventeze mereu,chiar daca doar in inchipuire,sa fie propriul erou si in acelasi timp propria victima.Si in general,o relatie scoate la lumina toate temerile noastre de a nu fi descoperiti asa cum suntem sau si mai rau asa cum credem ca suntem.
Din cauza asta sunt multi cei care nu se pot privi direct in ochi,in oglinda.Isi aranjeaza parul,se cosmetizeaza dar niciodata nu se privesc in ochi,pentru a nu descoperi ca de fapt poarta o masca de bal pentru cei din jur si sub masca se ascunde monstrul de care le este cel mai mult teama.Ei insisi.
Trebuie să recunosc că şi de data aceasta ai perfectă dreptate, este doar un mic detalui unde trebuie să te contrazic, faptul ca ai scris ca sunt mulţi care se ascund sub o mască... toţi ne ascundem în spatele unei maşti că vrem să recunoaştem sau nu este adevărat!
RispondiEliminaInca o zi , inca un gand. Curios mi se pare ca imi este foarte usor sa sciu un comentariu la tine pe blog decat sa mai fac o postare pe al meu.Dar imi plac schimburile de idei si de aceea tot incerc sa te provoc la mai mult decat a-mi arunca o nada cu trei cuvinte la care eu sa ma reped ca un flamand peste rapitor.Dar asa cum spunea Lordul Byron:"Lupta impotriva destinului e ca lupta snopului de grau impotriva secerii."
RispondiEliminaMastile sunt facute pentru a ne da de gol in fata celor care stiu sa citeasca mesajul lor.Gandeste-te la un carnaval,la o galerie de masti puse la dispozitie doritorilor.Un sau o cineva,va alege o singura masca si numai una care in 99,99 la suta din cazuri il sau o reprezinta.Alegerea este facuta de catre subconstientul care ne dirijeaza,fara ca noi sa dorim asta,reflexele.
Asa ca - indiferent ca purtam sau nu o masca sau ca recunoastem sau nu asta -mai intai trebuie sa invatam sa citim mastile si atunci vom sti si ce se ascunde in spatele lor.Un singur om poarta o masca de nepatruns si a fost scurt si clar caracterizat de Ghoete:
"Teribil este acela care nu mai are nimic de pierdut!"
Bună tatookis! Aşa este, cu fiecare comentariu nu faci altceva decât să mă provoci, să mă faci să-mi storc creierul că să-ţi pot da un răspuns... incă o dată recunosc că ai dreptate, aşa este, trebuie să învăţăm să citim măştile, dar este aşa de greu, aproape imposibil, măştile sunt făcute tocmai pentru a ascunde în spatele lor ceva ce nu trebuie să se vadă, iar cei ce reuşesc să ne descopere adevărata faţă nu sunt decât persoanele pe care le iubim şi care noi le dăm posibilitatea de a ne cunoaşte, iubind, suntem vulnerabili, si dăm posibilitate celorlalţi să ne vadă aşa cum suntem fără nici un scut, fără apararea unei măşti...
RispondiEliminaBuna Cathy.O noua zi,un nou comentariu,o noua provocare :-).Suntem vulnerabili?Da,insa numai de doua ori pe zi.O data cand realizam ca suntem fericiti avand langa noi bobocul inca nedeschis al unei iubiri asumate,boboc pe care trebuie sa-l ingrijim cu toata tandretea,bunatatea si dragostea cu care am fost daruiti.
RispondiEliminaA doua oara suntem vulnerabili cand realizam ca suntem nefericiti,iubirea asumata fiind si cea care ne-as inselat asteptarile.Te arunci in valtoarea vietii alaturi de cineva pe care ti-l doresti mereu alaturi,partener de bucurie si umar pe care sa plangi cand esti trist;intr-o zi descoperi ca ai alaturi un strain,pe cineva necunoscut si care nu face sau nu a facut altceva decat sa te foloseasca asemeni unui accesoriu adaugat garderobei intr-o seara de gala.Un accesoriu la inceput admirat,invidiat pentru raritate si stralucire dar care nu mai poate fi purtat si a doua oara fiindca lumea l-a mai vazut si devine anost.Asa ca e pus undeva intr-o caseta uitata si nu se mai revede decat in clipe de nostalgie sau cand cineva intreaba de el.
Devii doar o alta victima a vanatorului de trofee avid de aparitia pe prima pagina a barfelor cotidiene.O alta zi, un alt accesoriu si lumea va zice:"ce tare esti...". si vanatorul incepe deja sa se gandeasca la altceva pentru maine.
Si mai tragic este sa descoperi ca te-ai aruncat in lupta crunta a vietii alaturi de un las,de un "atlet campion"la fuga de raspundere si care pe deasupra mai si triseaza la jocul asta de viva-polly,lasandu-si datoriile neplatite pana la sfarsitul jocului.
Simtindu-ne nefericiti cautam razbunare si cine ne este mai aproape decat noi insine,asa ca ne razbunam pe noi.Ne inchidem casa sufletului,daramam toate podurile care ar duce intr-acolo si incercam sa ne alinam suferinta cu amintiri si vise despre ce ar fi putut fi.
Iesim in lume doar atunci cand este carnaval si stupizi sunt doar cei fara masca.
Uitam ca americanii au o vorba care i-a facut mari:
"Ce nu te omoara,te intareste!"
Bună şi ţie! Este adevărat... când realizăm că nu suntem altceva decât o marionetă în faţa iubirii, când toate speranţele şi visele s-au epuizat, nu găsim nici o altă soluţie decât să ne închidem porţile şi să urlăm în surdină, să ne urlăm durerea. Viaţa nu este dreaptă şi faptul că tu ai fost şi eşti corect nu schimbă cu nimic cursul lucrurilor... şi atunci te întrebi: La ce bun? Oare merită iubirea mea...sau poate nici nu e suficient pentru el....
RispondiEliminaOoooooooooooffffff!Viata este intotdeauna dreapta,numai noi stam stramb cand o judecam si atunci avem o vedere distorsionata asupra ei.Asta numai pentru faptul ca suntem subiectivi si egocentristi in judecata.Privim viata doar cu ochii nostri uitand ca Dumnezeu ne-a inzestrat cu cel mai de pret dar,imaginatia.Asadar sa facem un exercitiu de imaginatie si sa privim viata cu ochii unui orb,ai unui mut sau ai unui condamnat la vesnica nemiscare.Crezi oare ca pentru ei sunt epuizate sperantele si visurile?Crezi oare ca ei nu iubesc,de cele mai multe ori in tacere si cu discretie?Nu-si pun mereu intrebarea,oare poate cineva sa ma iubeasca vazand handicapul meu?Si continua sa spere si sa viseze in secret ca intr-o zi va intalni un om care nu vede handicapul ci sufletul inchis in trupul pedepsit.Iubirea nu cunoaste frumosul fizic,trecator,destinat doar admiratiei.Iubirea cauta mereu un suflet adanc si care sa fie ecoul strigatului nostru disperat de dor de dragoste.
RispondiEliminaCand ajungi sa te intrebi daca el sau ea merita iubirea ta,e timpul sa-i spui adio pentru ca sfantul subconstient iti da de veste ca ceva este putred in Danemarca.Iubirea nu va fi niciodata o diploma,o decoratie acordata cuiva pentru ca o merita.Iubirea se daruieste pur si simplu,fara a astepta un raspuns din partea celuilalt.Eu cred ca asta este iubirea adevarata.
Daca astepti sau si mai rau,ceri un raspuns,o plata pentru iubirea daruita,totul se transforma intr-un simplu capriciu,un spot publicitar pentru a vinde iubirea ca pe o marfa.
Dar asta este doar parerea unui om simplu fara prea multa educatie.Lumea zice ca pentru a discuta despre iubire-ca un concept-trebuie sa studiezi filozofia,sa ai mai intai o intreaga arhiva de studii de specialitate.Eu sunt inca student la AVT (academia vietii traite) pe care stiu ca o voi absolvi fara sa fi invatat totul,atunci cand imi voi da ultima suflare.Si chiar si atunci voi avea o ultima speranta:ca dincolo este ceva,ceva ce abia asteapta sa fie descoperit.Poate adevarata iubire?
Cred ca depinde foarte mult de persoana. Unii se schimba usor si schimbarea tine mult, altii se schimba temporar si altii se schimba foarte greu sau deloc.
RispondiEliminaIn general schimbarea este rezultatul unor intamplarii ale vietii, fie ca e vorba de suferinta, fericire, schimbari materiale, sentimentale, fizice... Schimbarea pe orice plan a vietii pe care o duci atrage dupa sine schimbarea persoanei, pe o perioada mai scurta sau mai lunga.
Cred ca e bine sa te schimbi, insa doar in bine, sa vrei si sa astepti mai mult de la tine. Cei care nu se schimba din proprie initiativa nu are rost sa incerci tu sa ii schimbi pentru ca nu ai sa faci de cat sa ii iriti.
Da Cony, cred că ai perfectă dreptate, am încercat dar nu am făcut altceva decât să-l fac sa fie mult mai determinat cu ceea ce este, şi mult mai convins că nu se poate schimba... am ajuns la concluzia ca din păcate sunt eu cea care mă schimb... cine doarme cu câinii... ia purici nu?
RispondiElimina